Scriu  pt ultima oara, caci am transformat acest blog intrun juarnal al suferintei, si nu cred ca intereseaza pe nimeni ce fel ma simt eu. ADIO!

Trec printro perioada grea, chiar cea mai grea perioada din viata mea. iar faptul ca nu am pe nimeni langa mine care sa ma ajute si sa ma asculte face ca lucrurile sa fie din ce in ce mai rele primesc lovitura dupa lovitura iar eu sunt nokaut, psihicul meu e la pamant.

Relatia noastra a murit, si eu o data cu ea. Poate ca asta e cea mai buna solutie sa scap de suferinta nu miar simti nimeni lipsa. Nu vreau sa fac nimic necugetat dar la asta ma duce gandul. poate o sami treaca si o sa pot fi fericit si singur.

Azi am renascut, simt ca traiesc. stiu ca mai este o speranta

Suferinta doare, ma omoara incet incet. Oare dincolo exista suferinta? Alcolul ce inainte era o solutie acum nu mai are nici un efect. Stiu ca sa terminat si imi pare rau ca team facut sa suferi, nu te merit ingeras albastru.

Azi a fost ce mai grea zi din viata mea asteptand ca poate ai sa ma ierti ca de fiecare data. Nu am crezut niciodatat ca voi suferi atat de mult, crezand ca povestile de dragoste din filme sunt fictiune. Astept sa treaca durerea insa acum stiu cea ce simteai cand ai pierdut pe cineva drag si astepti sa te sune sau sa te caute sati zica ca vrea sa fie iar ca inainte

 Trist. Fara speranta de a mai fi fericit.